Împreună, comunitate, Valencia
0Shares
Ar fi o temă de reflecție dacă poți fi nostalgic după ceva ce nu ai trăit sau poate tocmai lipsa să trezească nostalgia.
Până voi afla răspunsul, continui să mă surprind de valul de emoții pe care-l trezesc în mine manifestări publice care au loc în Comunitatea Valencia din Spania.
Iată câteva rânduri aproape calde, scrise după întoarcerea de la un eveniment neașteptat, de cartier.
Sâmbăta trecută (n.a. 18 iunie 2022) era trecut de ora zece seara când mă întorceam de la festivitățile Corpus Christi, din centrul orașului. Cum eram după vreo opt ore petrecute în soare (a fost primul sfârșit de săptămână încins al Spaniei din această vară), filmat, uneori mers alert, vedeam cu ochii minții doar apă curgând și dușuri!
În mai puțin de cinci minute aveam să ajung acasă. Când, traversând pe la capătul unei străzi, am văzut cu coada ochiului foc. Mi-am zis că delirez! Las Fallas a trecut de peste două luni, nu are ce să mai fie!
Probabil că n-a durat mai mult de trei secunde cât am pășit, gândit și făcut stânga-mprejur.
– Aici e Valencia, sărbătoare poate fi la orice colț de stradă, din orice! m-a intors din drum vocea experienței.
Cineva s-a gândit la mine și mi-a scos în cale ceva mai de preț decât dusul: un moment colectiv al unei asociații fallere în care se petrecea și se gătea paella.
Asociațiile fallere sunt grupări vecinale tradișțonale care se ocupă de păstrarea, transmiterea tradițiilor de Las Fallas și care, pe parcusul unui an se ocupă de strângerea banilor necesari pentru a putea ridica cu prilejul sărbătorii un monument, falla, în stradă, și a participa la activitățile pe care le implică această sărbătoare. Las Fallas este cea mai mare sărbătoare a Comunității Valencia, intrată în 2016 în patrimoniul UNESCO.
Mica petrecere de care dădusem, era un concurs de paella valenciana. Ca la multe alte manifestări locale, concursul este mai degrabă un prilej de a aduna oamenii împreună decât a le stimula competitivitatea.
Spiritul de colectivitate al valencienilor (probabil toți spaniolii sunt așa), pentru mine e un spectacol în sine, de care nu contenesc să mă surprind!
Împreună și în echipă ne propunem obiective, adunăm resurse, muncim și construim, trăim greutăți și ne bucurăm de reușite! De fapt, trecem prin viață!
Am stat de vorbă cu unul dintre falleri și mi-a explicat că sărbătoresc San Juan (n.a. 24 iunie).
Dacă vă spun că până la această sărbătoare mai era … o săptămână, poate reușesc să transmit ceva din caracterul urgent sau necesar al festivităților valenciene.
Cel cu care am stat de vorbă mi-a spus că la sfârșitul de săptămână ce urma, se anunțase ploaie, așa că au preferat să organizeze petrecerea înainte. Se despart de sezonul festivităților, până în toamnă, cum altfel decât printr-o petrecere? Așa fac toate asociațiile fallere.
În noaptea de San Juan, intre 23 si 24 iunie, în peninsula iberică se celebrează solstițiul de vară, dar și ziua de naștere a Sf. ioan Botezătorul, de la care sărbătoarea a primit numele.
Originile sărbătorii sunt complexe și au radacini în obiceiuri păgâne. Solstițiul de vară este sărbătorit prin foc în țări din nordul Europei,din America de Sud, in cele Mediteraneene și balcanice.
Este noaptea în care plajele Mediteranei spaniole, dar nu numai, se umplu de focuri, la propriu!
Focul simbolizează arderea trecutului cu tot ce a adus el pentru a face loc viitorului cu noul său.
Să sari de șase ori peste foc sau să intri la miezul nopții în apă ca să sari peste valuri, ambele făcute cu o dorință în gând, sunt doar două din ritualurile menite să te ajute la implinirea lor si să-ți aducă noroc!
Plajele Malvarossa si Cabanyal din Valencia, se vor umple de focuri la propriu!
Este un spectacol ce nu se poate descrie! Cât vezi cu ochii, doar flăcări!
Autoritățile s-au pregătit repartizând gratuit 23 tone de lemne, reorganizând traficul in zona plajelor și oferind servicii de transport non-stop.
La ora patru în dimineața zilei de 25 iunie, focul va deveni istorie, ca și trecutul pe care l-a ars! Pe plaje vor fi prezenți 123 de lucrători la salubritate, peste 100 manuali, care vor strânge gunoaiele și resturile petrecerilor.
Când soarele care se va ridica din mare, va găsi o lume aproape la fel ca și cea de ieri! Doar urmele negre ale focurilor, unde au fost făcute, vor aminti de trecutul mistuit!
Discul roșu va deveni portocaliu și, în final, va fi de un galben arzător.
Un foc care ne însoțește în fiecare clipă din zi și care duce cu apusul său și prezentul nostru.
Rămân în urmă amintirea zâmbetului, a lacrimii, dar mai ales, a tot ce este trăit impreună.
Înregistrarea pe care am făcut-o cred că va transmite cel mai bine atmosfera.

Fotografiile îmi aparțin și ele.
0Shares

Adauga un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *